Procesul vaccinurilor

România pierde în primă instanță procesul vaccinurilor și ar putea plăti o sumă foarte mare, 660 milioane de euro. Vinovații sunt greu de identificat, în acest moment, în schimb, este o discuție complicată despre legalitate și oportunitate.

Decizia unui tribunal de la Bruxelles care obligă România și Polonia să plătească împreună aproximativ două miliarde de euro, din care României îi revin 660 milioane de euro, în contul contractului pentru vaccinuri COVID-19 a stârnit în țară o mulțime de comentarii.

Procesul este pierdut în primă instanță, dar România mai are dreptul de contesta decizia, adică să apeleze la recurs. Nu știm dacă sunt șanse ca decizia să fie schimbată, dar deocamdată guvernul României caută soluții bugetare pentru a respecta hotărârea instanței de la Bruxelles, adică să găsească suma de 3,4 miliarde de lei care să fie indisponibilizată într-un cont bancar.

Mecanismul de contractare. Este dificil ca după cinci-șase ani să mai rețină cineva toate amănuntele contractelor încheiate în anii 2020-2021. În sinteză, ceea ce vedem astăzi este că au fost semnate trei contracte. În discuție se află al treilea contract care a inclus livrarea a 29 de milioane de doze de vaccin, în condițiile în care România mai avea aproximativ 10 milioane de doze nefolosite.

Desigur, din postura de astăzi se poate comenta că al treilea contract a inclus o cantitate prea mare de vaccinuri, dar dacă ne amintim situația de la începutul anului 2021 s-ar putea să vedem altfel acea înțelegere parafată.

De fapt, al treilea contract a fost doar semnat, dar nu s-a realizat efectiv, pentru că răspândirea virusului s-a redus, iar rata vaccinării a scăzut semnificativ.

Mai trebui spus că în luna mai 2021, România ar fi avut posibilitatea să scadă cantitatea de vaccinuri achiziționate, dar inexplicabil nu a făcut demersurile birocratice necesare.

Vinovații. Achiziția vaccinurilor a devenit de câțiva ani o temă politică. De aceea, este foarte dificil să identifici vinovații, pentru că, în funcție de partid, fiecare arată cu degetul către adversarii politici. Cert este că mai mulți miniștrii ai sănătății, premierii sau vicepremierii din acea perioadă, 2021-2023, sunt acuzați verbal de concurenții politici.

Din acest punct de vedere, investigațiile Parchetului sunt fie întârziate, fie blocate. Pe de altă parte, s-ar putea ca peste câțiva ani să avem revelația să constatăm că toate contractele au fost legale. Ceea ce nu suprinde deloc, pentru că, deocamdată, discuțiile se învârt în jurul numărului de vaccinuri comandate și nu se spune nimic de acte sau semnături aflate în afara legii.

Legalitate și oportunitate. Așadar, marea problemă a contractelor de vaccinuri este cea a oportunității, nu cea a legalității. Cel puțin deocamdată, nu apar argumente serioase că încheierea contractelor s-ar fi făcut fără respectarea legii.

Este, în schimb, o discuție despre oportunitate. Adică, sigur, că se poate pune întrebarea: dacă sunt în stoc 10 milioane de doze, de ce a mai fost nevoie să fie comandate încă 29 milioane?

Care este motivul pentru care decidenții români nu au răspuns cererii companiei Pfizer de a reduce cantitatea contractată? În felul acesta s-a ratat oportunitatea de a reduce numărul de doze din contract și implicit suma plătită. Dar, gândirea de acest tip este legată tot de oportunitate și nu de legalitate. Deocamdată, nu s-a găsit nicio dovadă care să arate că semnarea contractelor a inclus clauze nelegale sau că a fost cazul primirii unor foloase necuvenite. Desigur, oportunitatea se poate discuta. Cu experiența de astăzi este ușor să se afirme că nu ar mai fi trebuit să se contracteze 29 milioane de doze de vaccin, dar să ne aducem aminte că al treilea contract trebuia să se deruleze în perioada 2021-2023.

Ce urmează? În acest moment, sunt mai multe idei care arată cum s-ar putea reduce povara financiară a contractului: plăți în rate sau România să primească o serie de medicamente în contul plăților pe care le va face. Fiecare propunere de acest fel poate fi bună. Numai că mult mai util ar fi ca România să se concentreze pe recurs. Adică, să salveze ce se mai poate salva.