Companii strategice și nu prea

Săptămâna trecută., Guvernul a aprobat o hotărâre pentru identificarea operatorilor economici de interes strategic. Observația importantă este că Executivul a luat în calcul criterii destul de vagi pentru includerea unei companii în categoria de strategică. Este vorba despre contribuția semnificativă la exporturile României, importanța în lanțurile de aprovizionare, poziția în lanțurile valorice strategice, deținerea de capacități industriale critice, precum și impactul asupra ocupării forței de muncă.

După cum se poate vedea, criteriile sunt generoase și probabil că pe baza lor multe companii ar putea fi considerate strategice. Ar fi utilă o definire mai precisă a domeniilor strategice.

De fapt, decizia guvernului încearcă să rezolve o problemă și anume ca salariații unor companii aflate în dificultate financiară sau în insolvență să primească salariile restante din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.

De altfel, în ultima zi a lunii martie a.c., guvernul a inclus tot într-o hotărâre o listă cu companiile considerate strategice. Este vorba despre două firme Liberty din Galați, Romaero și Damen, adică Șantierele Navale din Mangalia. Toate aceste companii au ceva în comun: sunt în dificultate financiară (insolvență sau concordat preventiv), angajații sunt neplătiți de câteva luni și protestează. Hotărârea Guvernului vine să rezolve problema salariilor restante. Astfel, cele două companii Liberty din Galați vor primi 168 milioane de lei de la Fondul de Garantare a creanțelor salariale pentru un număr de aproximativ 3.000 de salariați. Șantierele Navale din Mangalia și Romaero vor primi 90 milioane de lei pentru 1.000 de angajați și respectiv 526 de salariați. Trebuie subliniat că Damen și Romaero au mai beneficiat de o tranșă de plată de la Fondul de garantare.

Din punct de vedere social, este de înțeles că guvernul a găsit o soluție pentru plata salariilor restante. Numai că doar tema socială nu poate fi suprapusă cu interesul strategic. Practic, guvernul rezolvă o problemă pe care nu a creat-o în proporție de sută la sută, pentru că unele firme sunt în totalitate cu capital privat, altele mai au o cotă parte de capital de stat.

De exemplu, pentru salariile neplătite de la Liberty Galați este vinovată compania indiană. Ceea ce nu au plătit acționarii achită acum Fondul de garantare a creanțelor salariale, adică din banii publici, pentru că sumele din acest fond se acumulează din contribuția de 0,25% din salariul brut, plătită de fiecare companie din fondul total de salarii. Cu alte cuvinte, sumele din Fondul de garantare se strâng de la fiecare angajat din România. Principiul este corect, cel al solidarității, dar dacă doar unele companii beneficiază de banii din fond și toți ceilalți plătesc nu se mai numește solidaritate, ci altfel.

Legea spune că de Fondul de garantare a creanțelor salariale pot beneficia, pentru o perioadă de trei luni, angajații firmelor care au intrat în insolvență. De obicei, plățile erau refuzate sub diverse motive, astfel că nu știm câte firme și câți salariați au fost plătiți din fond.

Guvernul a făcut lista câtorva societăți de interes strategic pentru a găsi o soluție la tensiunile sociale din cele patru firme, adică pentru a putea plăti salariile restante. Dar, aceasta este doar o parte a problemei. Cea mai dificilă parte abia urmează. Adică, Executivul trebuie să ia în serios tema domeniilor considerate strategice și va trebui să caute o soluție pentru ca firmele să poată funcționa în continuare. Pentru Liberty Galați (fostul Sidex) s-a încercat să se găsească un investitor, dar, deocamdată, nu s-a reușit. La Damen Mangalia, procesul de insolvență este în impas, astfel că în ambele cazuri, la care se mai poate adăuga și Azomureș, statul ar putea fi în situația de a prelua companiile. Problema este că dacă domeniul strategic nu este bine definit, orice firmă care are dificultăți financiare va vrea ca statul să plătească salariile angajaților sau chiar să preia afacerea.