Nimeni nu este profet în criza din Orientul Mijlociu

Ziua de ieri a fost așteptată cu interes și curiozitate atât de către specialiști, cât și de publicul larg. Subiectul era cum vor reacționa piețele după declanșarea conflictului din Orientul Mijlociu.

După începerea războiului, mulți viteji se arată, în cazul acesta mulți investitori pe piețe susțin că se așteptau ca SUA și Israel să atace Iranul. În termeni de piață, se spune că riscul fusese deja inclus.

Cert este că ziua de ieri nu a fost atât de rea precum se așteptau o parte din analiști. În sensul că prețul țițeiului a crescut cu numai 7,7% ajungând la 79 de dolari pentru un baril de țiței Brent, ceea ce nu este totuși o evoluție spectaculoasă. Indicii bursieri au scăzut, dar procentajele sunt destul de mici, dolarul a crescut în raport de majoritatea valutelor, ceea ce pare paradoxal, dar poate fi explicat prin faptul că atacul este privit cu încredere de investitori care, în plus, și-au adus aminte că dolarul american este totuși o monedă de refugiu.

Tot un refugiu al investitorilor financiari sunt și obligațiunile suverane, iar ca atare ieri randamentele au crescut pe toată linia, fără să țină seama de state: Germania, Franța, Marea Britanie sau SUA.

Cele mai rele vești ale zilei de ieri au fost, pe de o parte, creșterea cu 40% a tarifului gazului natural pe piața europeană din Olanda și, pe de altă parte, subiectul care apare de fiecare când se inflamează un conflict în Orientul Mijlociu și anume strâmtoarea Ormuz. Blocarea de facto a acestui traseu folosit pentru transportul materiilor prime energetice din zonă ar putea fi un dezastru pentru alimentarea unor state, inclusiv europene, cât și în ceea ce privește cotația materiilor prime.

Ca de obicei, în astfel de situații puternic conflictuale apar scenariile de viitor. Unele sunt mai temperate, altele mai exaltate. Farmecul acestor scenarii este că se vor uita până la validarea lor sau dimpotrivă o dată cu infirmarea.

De exemplu, cea mai frecventă prognoză de ieri a fost că prețul țițeiului va ajunge la 100 sau chiar 120 de dolari pentru un baril. Desigur, nivelul de 100 de dolari barilul este unul orientativ, un reper, pentru că evoluția prețului este, în aceste condiții, imposibil de prevăzut. Dar, unii economiști arată că dacă acest conflict va fi de durată există riscul unei noi perioade inflaționiste la nivel mondial.

Tariful gazului natural înregistrat ieri îi îngrijorează pe europeni. Prețul pentru contractele la termen a urcat cu 48% ajungând la 47,32 euro pentru un MWh, mult mai mic, totuși, decât cei 300 euro pentru un MWh atins la începutul războiului din Ucraina. Evoluția tarifului de ieri a fost influențată și de anunțul companiei de stat din Qatar care și-a întrerupt producția de gaz natural lichefiat.

Tema strâmtorii Ormuz este esențială pentru că pe aici trece țițeiul produs de Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Kuweit și Irak. Între 17 și 20 milioane de barili pe zi traversează prin strâmtoare, care nu a fost niciodată închisă oficial, ci doar circulația a fost perturbată. Acest lucru s-a întâmplat în perioada 1984-1988, în timpul războiului dintre Iran și Irak și în anul 2019, în timpul tensiunilor dintre SUA și Iran.

În România, obsesia politicienilor de a face din orice vestea rea o știre bună l-a cuprins și pe ministrul energiei, Bogdan Ivan. Acesta a ținut să menționeze că la momentul actual nu este justificată o creștere mai mare cu 3-5 bani pe litru. Iată cum într-o lume a scenariilor exagerate, ministrul energiei vrea să-i liniștească pe consumatorii români spunându-le că nivelul creșterii prețului carburanților ar trebui să fie foarte mic. Dar, dacă explodează prețul țițeiului pe plan internațional? Atunci, ministrul Ivan va revizui cifrele despre care vorbește. Un conflict de anvergură ne arată că este posibil ca nimeni să nu fie profet în țara lui, nici măcar cei care vorbesc astăzi despre scenarii catastrofice.