Impozite locale, diferențe România-Franța Și totuși, Franța taxează prima locuință

Există în continuare opinii și analize pe tema impozitelor locale. De exemplu, la sfârșitul săptămânii trecute, profesorul de economie Cristian Păun a afirmat într-un dialog găzduit de „Ziarul Financiar” că „în Franța și Italia impozitul pe prima locuință, cea în care stai, este zero”.

Am realizat o scurtă documentare pe această temă pe site-ul oficial al guvernului francez, acolo unde la capitolul „impozitul pe proprietate: mod de calcul și reduceri” se găsesc informații structurate referitoare la acest tip de fiscalitate.

Astfel, încă de la început se precizează că impozitul pe proprietate se datorează pentru a se finanța serviciile publice de la nivel local, precum școli, drumuri sau parcuri. De asemenea, se arată că impozitul va trebui plătit de toți proprietarii care dețin o locuință sau de către cei care beneficiază de uzufructul acesteia, inclusiv dacă apartamentul este închiriat.

Cu alte cuvinte, informațiile oficiale ale guvernului francez nu precizează în niciun caz că prima proprietate, cea în care locuiește familia sau persoana, este scutită de la plata impozitului. Care sunt proprietățile pentru care se plătește impozitul? Site-ul oficial menționează: apartamentul sau casa, parcarea, terenul pentru construcții, ambarcațiunea amenajată pentru locuire sau ca spațiu comercial sau industrial, clădirile folosite în scop lucrativ, hangarul, atelierul, pivnița și terenul utilizat în scopuri comerciale, industriale sau publicitare. După cum se poate vedea legislația franceză nu pierde din vedere de la impozitare niciun tip de activ imobiliar.

Cum se calculează impozitul pe proprietate? Se pleacă de la valoarea cadastrală a chiriei care înseamnă valoarea chiriei pe care proprietarul o poate încasa anual dacă proprietatea ar fi închiriată. Această valoare se actualizează anual. La valoarea cadastrală se aplică o reducere standard de 50% prin care se iau în calcul costurile de administrare, polița de asigurare, amortizarea, întreținerea sau reparațiile. Apoi, fiecare autoritate locală stabilește o anumită cotă de impozitare.

Să luăm un exemplu. La Paris, valoarea cadastrală poate fi de 6.000 de euro pe an, aplicat standardul de 50% se ajunge la 3.000 de euro și înmulțit cu cota de impozitare de 20% rezultă un nivel al impozitului de 600 de euro. Desigur, este doar un exemplu generic, în realitate calculele sunt diferite de la o localitate la alta, dar putem remarca valoarea mai mare a impozitului în Paris decât în București și diferența care există între metodele de calcul.

Este adevărat, însă, că Franța are un sistem complex și de-a dreptul complicat de deduceri, adică de scădere a impozitului pe proprietate. Sunt mai multe situații în care persoanele fizice pot fi scutite parțial sau total de la plata impozitului pe proprietate, iar condițiile depind de vârstă, de veniturile obținute de proprietar și de tipul de proprietate deținută.

De exemplu, sunt scutiți de la plata impozitului pe proprietate cei care beneficiază de alocația pentru persoane vârstnice sau de alocația suplimentară pentru invaliditate. De asemenea, nu plătesc impozitul persoanele cu vârsta de peste 75 de ani, dacă venitul lor nu depășește limita prevăzută în Codul Fiscal. Valoarea stabilită în legislație este de 12.679 euro anual calculată ca și coeficient familial, adică un raport între veniturile gospodăriei și structura familiei. De asemenea, pentru venituri mai mici de aproximativ 30.000 de euro anual pe baza coeficientului familial se poate obține o reducere a impozitului. În Franța, sunt și alte situații în care se obțin deduceri, la fel ca la calculul impozitului pe venit, dar ele depind de o serie de factori, precum modernizarea locuinței sau investiții în eficiența energetică. După cum se poate vedea, modelul francez oferă reduceri sau chiar scutiri de la plata impozitului pe proprietate, în funcție de venituri, de vârstă sau pentru persoanele cu handicap.

În România, dacă se dorește actualizarea sistemului de impozite și taxe locale ar fi normal să fie creat și un sistem de reducere a taxării.