Exportul de gaze, naționalism în loc de pragmatism

Exporturile de gaze naturale stârnesc polemici înainte chiar de momentul în care contractele vor fi derulate. Dar, exportul de materie primă energetică este o temă colaterală. Mult mai important ar fi ca guvernul să găsească soluțiile pentru ca gazul ce va fi extras din Marea Neagră să fie industrializat în țară.

Câtă emoție a stârnit știrea că OMV Petrom a contractat către o companie germană o cantitate de gaze care va fi extrasă din perimetrul Neptun Deep, din Marea Neagră. Extragerea gazelor naturale din zona offshore ar trebui să înceapă în anul 2027, iar agenția Reuters a anunțat pe surse că OMV Petrom a încheiat cu Uniper, o companie energetică germană, un acord pentru livrarea unei cantități de 1,4 miliarde de metri cubi pentru o perioadă de cinci ani.

Sunt două teme aici. Prima este că, în mod sigur, de fiecare dată când va veni vorba de exportul de gaze naturale va fi nevoie de explicații ample legate de contractele de vânzare-cumpărare. În următorii ani, subiectul exporturilor de materii prime energetice din România va rămâne deschis, sensibil la publicul larg și speculat din punct de vedere politic.

O a doua temă este cea a înțelegerilor „pe sub masă” pentru acceptarea României în zona Schengen. „Ziarul financiar” a publicat un articol, sub semnătura redacției, în care erau citate surse anonime și se arăta că „iese la iveală prețul Schengenului, respectiv gazele din Marea Neagră vor merge în Austria și Germania”. Aș fi trecut lejer peste informație, dar ieri seară, în ediția electronică a ziarului, alături de alte câteva materiale publicistice citite de 485 de ori, de 376 de ori sau doar de 95 de ori exista articolul despre „prețul Schengen” accesat exact de 264.968 de ori. Un număr foarte mare. Este greu de spus câți dintre cei care au citit textul au crezut că intrarea României în Schengen s-a făcut pe baza unui „troc”, dar acesta este un subiect pentru autorități.

Chestiunea strict tehnică este mai clară, iar ministrul energiei, Sebastian Burduja a adus o serie de precizări. Respectiv, cantitatea contractată de Petrom cu firma germană reprezintă doar 1% din producția totală estimată a zăcământului Neptun Deep. Adică, un procentaj nesemnificativ.

Apoi, cele două companii care operează perimetrul Neptun Deep, Romgaz și OMV Petrom, au responsabilitatea propriilor decizii comerciale, dar legea are și o „frână” pentru situația în care statul român dorește să blocheze derularea unor contracte bilaterale.

România este un producător european important de gaze naturale. Anul trecut, Olanda și România au împărțit primele două poziții, iar exploatarea perimetrelor din Marea Neagră va duce detașat producția locală pe primul loc la nivel european. În acest context, este clar că exportul de gaze naturale este o opțiune foarte bună pentru România, mai ales în contextul în care Uniunea Europeană vrea să elimine importurile din Rusia.

Să fim realiști: vor exista în continuare tot felul de voci care vor contesta exportul românesc de gaze naturale. Dar, principala temă nu este exportul, ci utilizarea gazului natural în țară cu o valoare adăugată cât mai ridicată, iar statutul de cel mai important producător european va avantaja România pentru atragerea de investiții.

În loc să discutăm la nesfărșit în termenii naționalismului economic despre exportul de gaz, mai bine autoritățile ar încuraja investițiile în centrale de producție a energiei electrice care folosesc gazele naturale. Așa cum este cazul centralei electrice de la Iernut, județul Mureș.

Guvernul ar trebui să găsească soluții pentru atragerea investitorilor în industria chimică și în producția de îngrășăminte chimice. Romgaz și-a anunțat intențiile de a deveni furnizor de gaze și energie pentru consumatorii casnici. Foarte bine, dar, combustibilul primește valoare adăugată în industrii, nu în consumul gospodăriilor.

Uniunea Europeană consumă din totalul cantității de gaze, 32% pentru producerea de energie electrică, 25% pentru gospodăriile populației și 24% pentru industrie. România ar trebui să se apropie de această structură. Dar, ar trebui ca prioritățile să fie concentrate pe investiții și nu măcinate de frici naționaliste că gazele din România vor merge în Europa.