Guvernul Ciolacu 2.0 - Ce e bine, ce e rău, care sunt așteptările (SpotMedia)

Cine e Crin Antonescu, posibil candidat al PSD-PNL la prezidențiale: co-autor la tentativa de lovitură de stat din 2012 / A cumpărat un apartament de la familia primului șef al SRI / Nu mai are job de zece ani (G4Media) - Pregătiți-vă de impact! (CursDeGuvernare) 

Guvernul Ciolacu 2.0 - Ce e bine, ce e rău, care sunt așteptările (SpotMedia)

Componența politică a coaliției majoritare și implicit a viitorului guvern nu ar trebui să fie de mirare. Ea este, că ne place sau nu, conformă votului din 1 decembrie. PSD a câștigat scrutinul cu cel mai prost scor din istoria sa, dar este primul în ierarhia partidelor mijlocii.

Jurnalista SpotMedia remarcă faptul că rămânerea lui Marcel Ciolacu în funcția de premier este o cruce pe care trebuie să o ducă până la capăt. Greaua moștenire a lui Marcel Ciolacu e chiar moral să meargă la Marcel Ciolacu. 

Cheia e la UDMR. Reprezentat de un lider care nu a negociat pentru sine, UDMR are doar două ministere, dar esențiale. Dezvoltarea, o perlă a coroanei, pe care Czeke Attila a mai condus-o cu succes.

Dar cea mai spectaculoasă este adjudecarea Finanțelor, minister avizator. Este foarte probabil ca Tanczos Barna să fie mai eficient și cu siguranță mai serios decât un ministru PSD sau PNL. Cartoful finanțelor este mai fierbinte ca niciodată, deci PNL și PSD aveau toate motivele să îl paseze.

Aș spune că una dintre cheile alegerilor prezidențiale este la UDMR. Dacă Finanțele vor avea o prestație bună, valul furiei se va mai calma, mai ales în zona cu potențial rațional. Dacă Tanczos Barna va eșua, valul va deveni tsunami. Ce înseamnă prestație bună? Ea este raportată la așteptările panicate. Oamenii nu așteaptă minuni, ci coerență și predictibilitate, respect pentru banii publici, echitate și asumare onestă.

Răspunde noul Cabinet așteptărilor publice? În mică măsură, scrie Ioana Ene Dogioiu. Pare o continuare a unei formule sancționate de electorat. Dar testul abia începe.

Dacă vor reuși să schimbe atitudinea și comunicarea, dar vor avea mai mult bun simț și respect, ceva smerenie dacă se poate, este posibil să primească credit. Dacă nu, la prezidențiale, va fi nenorocire.

Cine e Crin Antonescu, posibil candidat al PSD-PNL la prezidențiale: co-autor la tentativa de lovitură de stat din 2012 / A cumpărat un apartament de la familia primului șef al SRI / Nu mai are job de zece ani (G4Media)

Crin Antonescu (65 de ani), vehiculat drept posibil candidat comun al coaliției PSD-PNL la alegerile prezidențiale, este cunoscut drept unul dintre co-autorii tentativei de lovitură de stat din 2012. Atunci, Uniunea Socială Liberală (USL) condusă de Antonescu, Victor Ponta și Dan Voiculescu a schimbat toată conducerea statului și a vrut să-l demită pe președintele Traian Băsescu, fiind împiedicați de aliații occidentali și de faptul că referendumul de demitere nu a făcut cvorumul.

El a fost susținut și promovat constant de membrii așa-numitului grup de la Monaco, o grupare de oameni de afaceri și foști ofițeri ai Securității, poliția politică din perioada comunistă.

De meserie profesor de istorie, Crin Antonescu a câștigat șefia PNL în 2009 pe care a pierdut-o 3 ani mai târziu, după eșecul tentativei de răsturnare a lui Traian Băsescu. Crin Antonescu s-a retras practic din viața publică timp de zece ani. O mare parte a timpului a petrecut-o la Bruxelles alături de soția sa, Adina Vălean, cât timp aceasta a fost comisar european, reamintește G4Media.

Pregătiți-vă de impact! (CursDeGuvernare)

Întrebarea nu mai este “daca”, ci “cand” si “cu ce viteza”, notează economistul Radu Crăciun. 

Faptul ca ne indreptam spre zid era previzibil. Consiliul Fiscal si multi alti economisti au semnalat in ultimul an faptul ca politica fiscala nu doar ca este total nesustenabila, dar si ca vulnerabilizeaza fundamental economia romaneasca. 

De ce nu a reactionat nimeni la previziunile si avertismentele facute? De ce nu s-au luat masuri inainte de a ajunge in aceasta situatie? Pentru ca una dintre abordarile inradacinate adanc in modul nostru de a administra aceasta tara a fost abordarea exclusiv reactiva, nu cea anticipativa.

Construim autostrazi doar dupa ce ramanem blocati in trafic. Construim aeroporturi doar dupa ce ne sufocam in cele existente. Luam contramasuri doar dupa ce izbucnesc razboaiele hibride in jurul nostru. Construim centrale electrice doar dupa ce consumul ne face sa devenim dependenti de importuri. Dam drumul exploatarilor de gaze din Marea Neagra doar dupa ce ajungem cu importurile la mana unei tari ostile. Iar exemplele, din pacate, ar putea continua fara prea mult efort.

Aceasta cultura a deciziilor reactive, a lipsei oricarui apetit pentru o abordare proactiva, este consfintita si de faptul ca dezechilibrele fiscale majore ale tarii din ultimele decenii au fost rezolvate post-factum, doar cu asistenta FMI si a UE, in conditiile in care solutiile ar fi fost mult mai putin dureroase daca ar fi fost aplicate in avans. 

Citiți mai mult pe pagina CursDeGuvernare.