Legea iresponsabilității bugetare

Legea responsabilității fiscal-bugetare este tratată cu iresponsabilitate. Adică, guvernul se ascunde în spatele unor derogări pentru a nu aplica prevederile cele mai importante ale legii. Acest lucru va costa bugetul și România.

Legea responsabilității fiscal-bugetare a apărut în anul 2010 sub impulsul Fondului Monetar Internațional (FMI). România se afla în plină criză economică, făcuse un împrumut la FMI, iar instituția financiară internațională încerca să convingă guvernul României să facă reforme. Printre altele, la insistențele FMI a fost adoptată și legea responsabilității fiscale. Obiectivele principale ale legii sunt să evite derapajele bugetare, respectiv o creștere exagerată a cheltuielilor și implicit a deficitului bugetar.

Legea nu doar că urmărește evoluția indicatorilor fiscali-bugetari, dar are și prevederi care impun ajustarea cheltuielilor publice și respectiv revenirea la parametrii în care a fost construit bugetul.

Legea responsabilității fiscal-bugetare a fost binevenită, numai că de nenumărate ori, în ultimii ani, a fost aplicată cu derogări, adică mai precis nu s-a aplicat. De-a lungul timpului, Consiliul Fiscal a a atras atenția asupra derogărilor pe care și le-a luat guvernul pentru a bloca aplicarea legii.

Așa a fost cazul și în urmă cu câteva zile. Într-o ordonanță de urgență (de tip trenuleț, adică cu reglementări pentru diverse domenii) cineva a strecurat „o șopârlă”.

Adică, a introdus un text în care se stipulează că prevederile articolului 25 din legea responsabilității fiscale nu se aplică anul acesta. Excelent. Este ca și cum a-i spune că unele prevederi penale nu se aplică anul acesta sau că aplicarea legislației privind luarea de mită se amână. Ce își poate dori mai mult un politician?

Să mergem repede, însă, la articolul 25 din legea responsabilității fiscal-bugetare. În esență, articolul de lege prevede că în cazul în care deficitul bugetar pe primele șase luni ale anului deviază cu mai mult de 0,5% din PIB față de nivelul prevăzut la aprobarea bugetului, guvernul are obligația să ia măsuri adecvate pentru atingerea țintei de deficit inițială.

Cu alte cuvinte, atunci când deficitul crește mai mult decât nivelul asumat în buget, guvernul trebuie să ia decizii pentru reducere. Și ce măsuri ar putea lua? Doar creșterea taxelor și impozitelor sau scăderea cheltuielilor publice. Niciuna dintre variante nu era convenabilă guvernului Ciolacu, astfel că au rezolvat problema mai simplu și anume au anulat aplicarea anul acesta a respectivului articol din lege.

Este mai mult decât evident că fără derogarea pe care și-a dat-o guvernul ar fi trebuit să ia decizii care să ducă la reducerea deficitului bugetar, ceea ce într-un an electoral este de neimaginat pentru politicieni. Așadar, premierul Ciolacu și miniștrii săi sunt scutiți anul acesta să mai ia mai ia măsuri fiscale complicate. Ar fi fost nevoie pentru că deficitul bugetar a deviat puternic de la ținta inițială, respectiv la jumătatea anului deficitul bugetar era de 3,6%, ceea ce anualizat înseamnă 7,2 din PIB, mult peste ținta de 5% din PIB. Cu toate acestea, guvernul dă derogări de la aplicarea legii.

Ce mai prevede, însă, legea responsabilității fiscale? Câteva lucruri interesante. Astfel, în cazul în care datoria publică se situează între 45% și 50% din PIB, guvernul este obligat să prezinte un raport în care să arate cauzele care au dus la creșterea datoriei și măsuri de menținere a indicatorului la un nivel sustenabil.

Dacă datoria publică a ajuns în intervalul 50%-55%, guvernul este obligat să prezinte un program pentru reducerea datoriei și să înghețe cheltuielile totale cu salariile.

În fine, dacă datoria depășește 60% din PIB, guvernul are obligația prevăzută în lege de a îngheța cheltuielile totale cu asistența socială. Parcă această lege a fost premonitorie, cu atât mai mult cu cât în anul 2010 datoria publică era la un nivel mult mai redus decât astăzi.

Acum, multe dintre pragurile din lege au fost atinse sau vor fi atinse. Problema este că în pofida legii și a realității din economie, guvernul nu vrea să ia măsurile care ar putea opri creșterea datoriei. Cu sau fără derogări, premierul și miniștrii cabinetului se fac că nu văd și nu știu de legea responsabilității fiscale. Guvernul aplică regula iresponsabilității bugetare. Să vedem, însă, până când.