Uniunea bancară și obiectivele raportului Draghi, frânate din Germania

O tranzacție de proporții în lumea bancară europeană ridică o întrebare sensibilă: cât de dispuse sunt guvernele să accepte, la ele acasă, ceea ce susțin în plan european? Iar lucrurile se complică atunci când este vorba despre un guvern pus sub presiune de avansul formațiunilor populiste.

Gigantul bancar italian Unicredit încearcă să preia Commerzbank, banca germană în care statul este cel mai mare acționar, de la criza financiară. Unicredit vrea să profite de o vânzare treptată a acțiunilor statului. Dar lucrurile sunt cât se poate de complicate chiar dacă, de ani de ani de zile, Banca Centrală Europeană (BCE) și Autoritatea Bancară Europeană (EBA) au încurajat fuziunile transfrontaliere în sectorul bancar.

Iată însă că șeful guvernului de la Berlin, Olaf Scholz, se opune acestei preluări. Aflat la New York, cu ocazia sesiunii Adunării Generale a ONU, cancelarul a criticat încercarea băncii italiene de a participa la Commerzbank fără consultarea statului german.

Scholz a spus că acesta este un act neprietenos și nu este potrivit pentru Europa și pentru Germania.

Evident, după ce a fost salvată de stat în timpul crizei financiare, Comerzbank are nevoie acum de capitalizare și dezvoltare. Statul, fie el și cel german, nu poate rămâne la infinit acționar principal.

Dar iată că, în pofida legilor economice, iese în evidență unul dintre principalele defecte ale Uniunii Europene: că nu are încă toate mijloacele pentru a opri tendințele protecționiste. Chiar și atunci când investițiile ar duce la creșterea comună.

Conceptul de uniune bancară este astfel în pericol să devină un slogan gol.

De altfel, raportul lui Mario Draghi, considerat drept un adevărat ghid de acțiune pentru al doilea mandat al Ursulei von der Leyen la conducerea Comisiei, tocmai asta spune: că barierele care mai există încă pe piața unică sunt o piedică pentru creșterea competitivității Uniunii Europene. Iar UE are nevoie de jucători puternici, capabili să concureze de la egal la egal cu cei chinezi și americani, în sectoare cheie cum ar fi tehnologiile, comunicațiile sau – bineînțeles – serviciile financiare.

Citeste siRaportul Draghi: mai multă integrare, mai multă dereglementare

Pentru aceasta, statele membre trebuie să încurajeze fuziunile și să relaxeze reglementările.

Doar că, până la aceste obiective generoase, mai există niște impedimente de ordin politic.

Poziția lui Olaf Scholz este slăbită din cauza disensiunilor din propria coaliție dar mai ales pe fondul ascensiunii partidelor populiste și de extremă dreapta, în alegerile din landurile estice Saxonia și Turingia. Avansul minim reușit de social-democrații lui Scholz în fața partidului extremist Alternativa pentru Germania (AfD) în Brandenburg  a fost văzut de comentatori ca o ”victorie à la Pirus”.

În aceste condiții, îngrijorările cresc, atunci când a mai rămas exact un an până la alegerile federale. Iar Olaf Scholz pare să fi adoptat o atitudine rigidă.

Germania a reintrodus controale la toate frontierele terestre și și-a exprimat opoziția față de propunerea aceluiași Mario Draghi de a finanța marile investiții europene prin împrumuturi comune. De asemenea, cancelarul Scholz și-a reconfirmat opoziția față de permisiunea acordată Ucrainei de a lovi în interiorul Rusiei folosind tehnică militară germană.

Iată-l acum pe cancelarul Scholz respingând și această tranzacție europeană în sectorul bancar.

Sunt măsuri care ar fi fost de așteptat și de la AfD, în caz că ar avea puterea de decizie. Și aici se naște veșnica întrebare: oare a prelua modul de acțiune al extremei drepte îi oprește acesteia ascensiunea? Sau mai degrabă îi confirmă pozițiile?

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România