Ce se întâmplă când vorbește Marcel Ciolacu / Limitele candidatului PSD la prezidențiale (G4Media)

Ce nu s-a auzit și văzut la PSD. De ce a reapărut Traian Băsescu (SpotMedia) - Lupta pentru Cotroceni – de la „pas cu pas” la „pâș, pâș”. Între un posibil blat PSD-PNL și un improbabil pol de dreapta (Europa Liberă)

Ce se întâmplă când vorbește Marcel Ciolacu / Limitele candidatului PSD la prezidențiale (G4Media)

Nimic. Pur și simplu nimic, comentează jurnalistul Dan Tăpălagă. Nici un gram de emoție, de empatie, de energie în vocea aceasta obosită, ușor răgușită și monotonă. Marcel Ciolacu citește într-o cadență și intonație care amintesc puțin de Congresele PCR și Nicolae Ceaușecu.

Nici o variație, nici un moment de conexiune cu pesediștii adunați sâmbătă în sala Romexpo să-și realeagă președintele și candidatul la prezidențiale.

Ciolacu a ratat complet momentul care trebuia să fie de maximă emoție. Nici atunci când a vorbit despre părinții săi nu a ridicat nasul din hârtii. A citit mai departe ca un politruc pasaje foarte personale menite să-l umanizeze la maxim pe candidatul PSD și să smulgă audienței măcar un oftat, dacă nu cumva lacrimi. Nici un fior n-a străbătut sala.

Chiar dacă jurnalistul G4Media îl numește pe Ciolacu cel mai netalentat orator dintre liderii partidului iar dintre candidați, la mare concurență cu Nicolae Ciucă, admite că a avut, în schimb, parte de un discurs foarte bine scris, echilibrat, fără exces de lozinci sau exagerări inutile. A atins toate temele ideologice și politice mari și relevante pentru un prezidențiabil. Pe conținut, aproape fără cusur.

Ciolacu a anunțat câteva noutăți care merită marcate. În primul rând, a ținut să sublinieze că va împărți puterea.

Merită marcată oferta economică. Ciolacu a proiectat așa numitul triunghi strategic, ”industrie-agricultură-servicii”, drept ”partea crucială a planului de creștere în următorii zece ani”.

Jumătate de discurs a vorbit ca un viitor premier, nu ca un viitor președinte. Propuneri ca scutirea de impozit pe zece ani pentru banii aduși în țară de românii din străinătate țin de puterea executivă. Nu intră în atribuțiile președintelui, care tocmai a anunțat că vrea să împartă puterea.

Marcel Ciolacu a dat impresia la Congresul PSD de sâmbătă că se simte mai bine în haina de premier, că nivelul său maxim de competență este puterea executivă.

Ce nu s-a auzit și văzut la PSD. De ce a reapărut Traian Băsescu (SpotMedia)

A reapărut Traian Băsescu, a fost supralicitat Klaus Iohannis și obsesiv arătat cu degetul Nicolae Ciucă, rezumă jurnalista Magda Grădinaru. Au fost însă și cei trecuți sub preș sau strategic absenți.

Absența Gabrielei Firea, notabilă doar pentru fotografiile de presă cu scaunul neocupat, a fost una dintre disparițiile subliniate de organizatorii congresului PSD. Au vrut să se vadă că fosta pretendentă la șefia PSD este scoasă din toate cărțile.

A lipsit însă și AUR, care nu a fost în niciun fel ținta atacurilor PSD, cu toate că a fost arătat cu degetul și incriminat extremismul.

Tentația de a vota extremiști a fost pusă însă de Marcel Ciolacu pe seama ultimilor doi președinți, „un turnător și un absent”, nimeni alții decât Traian Băsescu, resuscitat ca dușman, și Klaus Iohannis, mai degrabă ținta ironiilor batjocoritoare, în registrul mic: primul turist, crosele de golf, absențele din viața țării.

Nici măcar infama Șoșoacă nu a fost menționată, cu toate că acensiunea ei la europarlamentare a reprezentat o reală amenințare nu doar suveranistă, ci și pro-putinistă.

Un mare absent din discursul social-democraților, axat pe dușmanii care compromit țara din interior, a fost USR, în principiu opoziția democratică, adică principalul contracandidat.

Integral pe pagina SpotMedia.

Lupta pentru Cotroceni – de la „pas cu pas” la „pâș, pâș”. Între un posibil blat PSD-PNL și un improbabil pol de dreapta (Europa Liberă)

Fentă electorală sau luptă reală pentru fotoliul de președinte al României? Este întrebarea cheie care se desprinde după congresul PSD de pe 24 august, în care social-democrații s-au dezlănțuit împotriva partenerilor de guvernare, liberalii.

Dincolo de febra anti-PNL de pe scena congresului PSD de sâmbătă, mulți social-democrați – unii cu funcții importante în partid – nu văd în viitor o altă guvernare decât cea existentă. Adică PSD & PNL.

Au declarat-o răspicat, întrebați de jurnalistul Europa Liberă, cu doar câteva minute înainte să înceapă tirul de atacuri la adresa PNL.

Între părerile exprimate pe holuri și discursurile de pe scenă s-a căscat o prăpastie imensă, care generează două întrebări.

Este cumva un spectacol electoral regizat, în care fiecare partid își maximizează șansele, pentru ca mai apoi PSD și PNL să-și dea din nou mâna în numele „stabilității”?

Și dacă se întâmplă acest lucru, cât de corect este ca cele două partide să vândă electoratului iluzia că se răfuiesc doar pentru a primi voturile celor care nu concep această alianță?