Cazul Pantelimon: acuzația esențială și cauza profundă. Când e pacientul „de lăsat" (Spotmedia)

La o primă vedere, cazul Pantelimon pare despre două femei care din motive încă necunoscute au decis să se joace de-a Dumnezeu, alegând pe cont propriu cine e „de lăsat” și cine de salvat, iar breasla medicală face scut în jurul lor, fie din solidaritate profesională, fie pentru că asemenea practici ar fi mai extinse, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu în editorialul său din spotmedia.ro:

”Dar dincolo de prima lectură, extrem de emoțională și cu o puternică tușă senzațională, dincolo de chestiunea acută și punctuală în bună măsură incontestabilă, există realități cronice.

Cu siguranță cele două doctorițe arestate preventiv beneficiază de prezumția de nevinovăție. Ea este însă puternic zdruncinată de elementele concrete ale speței, pe care nimeni nu le-a negat deocamdată.

Sigur că fiind an electoral, tentația politizării este foarte mare. Dar e o realitate că medicina paliativă nu a fost grija niciunui ministru al Sănătății în ultimii 30 de ani.

După cum e o întrebare dacă societatea are educația necesară pentru a înțelege că uneori, nu arbitrar, nu în secret, ci procedural, cu reguli precise și explicații complete, un pacient poate ajunge în mod obiectiv „de lăsat” și este chiar uman să îl lași.

Cele două inculpate trebuie judecate până la capăt și în cazul lor punctual va exista o concluzie. Dar este foarte riscant valul de ură generalizată ridicat de acest caz și de opiniile formulate de anumiți medici în spațiul public.

Se descarcă acum furia pentru toate nemulțumirile, adesea justificate, provocate de funcționarea sistemului sanitar. Cu două efecte adverse.

Pe de-o parte, asemenea descărcări epuizează subiectul, care apoi devine neinteresant până la următoarea criză. Efectele bune se obțin rațional și calm nu în răcnete isterice.

Pe de altă parte, culpabilizarea la grămadă a medicilor și a opiniilor medicale este un ferment pentru migrație. Nu știu câți pacienți au ucis medicii ATI, dar știu sigur că lipsa lor va provoca măceluri”.

Cum intră China pe sub pielea universităților de medicină din România. Cazurile Iași & București (Europa Liberă):

”Două din cele patru universități de top de medicină din România – cele din Iași și București – promovează medicina tradițională chineză (MTC), un stil de medicină vechi de două milenii, văzut de Partidul Comunist de la Beijing ca pârghie de a-și extinde influența la nivel global. Ambele universități oferă studenților cursuri opționale de MTC.

La Iași, acum câteva luni a fost înființat un Institut Confucius. Aceste organizații sunt controversate la nivel occidental, fiind văzute în multe țări ca platforme de promovare a mesajelor guvernamentale ale regimului comunist de la Beijing.

Într-un răspuns pentru Europa Liberă, rectorul UMF Iași, Viorel Scripcaru, spune că deschiderea Institutului Confucius face parte dintr-un proces de „internaționalizare a Universității”.

Despre noile cursuri opționale de MTC oferite studenților, rectorul spune că acestea vin și ca urmare a unei recomandări a World Federation for Medical Education, care a sfătuit universitatea să folosească mai mult practica în domeniul medicinei alternative.

Medici de la UMF București au participat în iulie la o bursă de medicină tradițională chineză plătite de oficialii chinezi. Bursa a fost oferită după o întâlnire dintre ambasadorul Chinei de la București cu rectorul universității bucureștene.

Medicina tradițională chineză este promovată și în alte universități din România, cum sunt cele de la Brașov și Arad. Acestea oferă un master, respectiv un centrul de MTC unde studenții pot face practică sub supravegherea medicilor chinezi.”

Valea Jiului: între moștenirea cărbunelui și greaua tranziție verde, stă un inamic invizibil (Panorama):

”Valea Jiului, strâns legată de industria cărbunelui care a modelat-o, se confruntă cu dificultăți în tranziția către energie verde, gaz sau turism și este una dintre cele mai expuse zone din UE la emisiile de metan de la minele abandonate. 

În timp ce protecția mediului este neglijată în favoarea supraviețuirii economice, reglementările europene impun măsuri urgente, dar zona rămâne vulnerabilă atât la impactul pe termen lung al emisiilor, cât și la incertitudinea viitoarelor oportunități de muncă și dezvoltare.

O explozie pe care o porți cu tine mereu

„Totul era despre producție. Să scoatem iar și iar cărbune, indiferent de condițiile de siguranță”. 

Asta spune Alexa Nicu, un miner de aproape 40 de ani cu părul împletit în codițe spic, despre una dintre cele mai puternice explozii din subteranul Văii Jiului, la mina Petrila, în 2008. 

Atunci, 38% din suprafața corpului său a fost arsă”. 

România, la final de Jocuri Olimpice. Cea mai bună ediție a ultimilor 16 ani pentru sportivii români (Libertatea):

”România a încheiat pe locul 23 participarea la Jocurile Olimpice de la Paris și are în palmares nouă medalii, dintre care trei de aur, patru de argint şi două de bronz - mai multe decât la Tokyo 2020 şi Rio 2016, unde s-au obţinut câte patru medalii.

Marile speranţe ale României pentru aurul olimpic s-au îndreptat de la început spre David Popovici şi spre canotori. Și s-a intuit corect: de la ei au venit trei medalii de aur.

Cele nouă medalii la JO 2024 de la Paris au fost obținute în patru sporturi: înot, canotaj, gimnastică și haltere. Delegația României a avut 106 sportivi la Jocurile Olimpice de la Paris”.