|
Diferențele culturale și de comportament, pe o parte și alta a Canalului Mânecii, sunt de mult proverbiale. Acestea au fost subiecte pentru nenumărate romane și filme. Cum ar fi necazurile unui suporter francez de rugby în Londra sau revelațiile englezului care lasă lumea finanțelor din City pentru o casă liniștită din Provence. Ca să nu mai vorbim despre aventurile lui Mr. Bean până ce a reușit, în cele din urmă, să-și scalde picioarele în Mediterana. Nu se putea ca Jocurile Olimpice de la Paris să nu fie, la rândul lor, prilej de comentarii. De exemplu - nu fără o undă de umor englezesc - ziarul The Times publică sfaturile sale adresate britanicilor pentru a nu-i jigni pe parizieni: Felicitări! V-ați rezervat biletele Eurostar pentru Paris, ați găsit locuri la finala olimpică de 100 de metri și sunteți pregătit pentru un anumit nivel de expunere culturală. Ce v-ar putea strica petrecerea? Nimic, cu condiția să urmați câteva sfaturi imediat ce puneți piciorul în afara Gare du Nord. Începeți orice formă de interacțiune socială cu un „bună ziua”, urmat în mod ideal de „doamnă” sau „domnule”. Acolo unde britanicii pot mormăi un simplu „All right” înainte de a se lansa într-o conversație, francezii sunt obișnuiți cu forme mai sofisticate. Când intrați într-un restaurant, nu vă grăbiți la prima masă goală pe care o întâlniți: așteptați ca un chelner să vă desemneze un loc și tratați-l ca pe egalul dumneavoastră. Dacă credeți că clientul este rege, amintiți-vă ce s-a întâmplat cu Ludovic al XVI-lea. Problema bacșișului în cafenele și restaurante este oarecum spinoasă. În mod implicit, 15% este inclus pentru serviciu în factura finală și majoritatea clienților adaugă doar una sau două monede. ”Fiți pregătiți să dați subtil din coate”În ultimele luni însă, au apărut terminale oribile de carduri de credit cu un vârf predefinit de până la 20%. Țineți minte, nu sunteți în Statele Unite – o referire a celor de la The Times la bacșișurile grase care se plătesc, de obicei, în restaurantele americane. Parizienii nu fac coadă la transportul public. De asemenea, au un obicei urât de a nu lăsa oamenii să coboare din metrou înainte de a încerca să urce, așa că fiți pregătiți să dați subtil din coate. Aveți grijă, însă, dacă optați pentru un scaun rabatabil. O regulă nescrisă este că, în caz de aglomerație, ocupanții acestor scaune se ridică pentru a elibera spațiu. Atenție când traversați strada, deoarece semaforul roșu este opțional pentru mulți șoferi. Și aveți grijă la bicicliști, pentru că nu o vor face ei pentru dumneavoastră. Nu vă faceți griji dacă cunoștințele dumneavoastră de limbă franceză sunt vagi sau chiar inexistente. Veți fi impresionat de nivelul de engleză al multor parizieni. Și nu vă supărați dacă, după ce veți expune cele mai bune propoziții de franceză școlară, interlocutorul vă va răspunde în engleză: el (ea) nu vrea decât să vă ajute. Aveți grijă pe unde pășiți. Proprietarii de câini francezi au făcut progrese, dar vechile obiceiuri nu se pierd cu una, cu două. O reamintire rapidă pentru domni: o temperatură de 20°C nu este o scuză valabilă pentru a ieși în pantaloni scurți și șlapi. Iar pentru doamne, vă rugăm, nu purtați beretă – decât dacă vă cheamă Emily, scrie The Times, preluat de Courrier International. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România |