Încă un episod din filmul „horror” economic în care joacă Tarom

Brusc, ministrul Sorin Grindeanu și-a adus aminte de supradimensionarea angajaților de la Tarom. Mai mulți investitori ar fi interesați teoretic de preluarea companiei naționale. Dacă nu cumva vor da bir cu fugiții când vor vedea situația financiară de la Tarom.

Zilele trecute, Sorin Grindeanu, ministrul transporturilor, a avut o revelație. În așteptarea unei delegații de oameni de afaceri arabi, ministrul transporturilor și-a adus aminte că o companie aviatică de mărimea Tarom ar trebui să aibă doar jumătate din numărul de angajați din acest moment.

Desigur, numărul supradimensionat de salariați ai Tarom nu este decât o parte a problemei, dar, de remarcat, avântul reformator pe care îl are Sorin Grindeanu, acum, când un grup de potențiali investitori din Qatar și Emiratele Arabe Unite vin în România pentru a tatona o eventuală preluare a companiei.

Dacă, însă, privim situația Tarom din ultimele două decenii am fi tentați să spunem că investitorii vor fi puși pe fugă văzând cifrele companiei naționale. Orice investitor serios și-ar spune că nu are sens să preia Tarom, pentru că de mulți ani compania este într-o totală degringoladă. De exemplu, de 17 ani, Tarom nu a mai reușit să obțină profit.

Iar dacă rezultatele financiare nu sunt pozitive, atunci datoriile cresc. Ceea ce s-a întâmplat și în cazul Tarom. Statul a încercat o serie întreagă de așa-zise soluții. Într-o anumită perioadă, a fost adus la conducerea companiei un manager străin cu experiență în domeniu. Situația părea că se îmbunătățește, dar până la urmă, și acesta a fost obligat să plece. Oricum, conducerea Tarom s-a schimbat în ultimii ani într-un ritm foarte alert. Unii directori au fost numiți din rațiuni politice, alții din considerente profesionale.

La Tarom, s-au perindat directori de toate felurile: piloți, specialiști, nespecialiști sau profesioniști din alte industrii. În ultimă instanță, rezultatul a fost același: pierderi și creșterea datoriilor.

Statul a acordat de nenumărate ori ajutoare financiare, cele mai multe cu acordul Comisiei Europene. Astfel de subvenții au fost cerute insistent de către sindicatele din companie și când banii de la stat au întârziat, sindicaliștii s-au gândit să înceapă un program penibil prin care ar fi urmat să ceară publicului românesc să contribuie cu bani pentru capitalizarea Tarom. În cele din urmă, acțiunea nu a mai avut loc evitându-se astfel o situație și mai ridicolă decât este acum pentru compania națională.

De-a lungul timpului, la Tarom s-au încercat tot felul de soluții: ajutoare de stat, vânzarea de avioane, apoi cumpărarea de aeronave, pierderea unor rute și reintrarea pe alte câteva, o restructurare care fie a fost amânată de fiecare dată, fie, nu a fost bine gândită.

În ultimii ani, a existat și ideea ca Tarom să se transforme într-o companie low-cost, dar nici acest lucru nu s-a întâmplat. În schimb, concurența liniilor aeriene low-cost a fost dură și, în cele mai multe cazuri, pierdută de compania națională românească.

La un moment dat, s-a adus în discuție și mândria națională de a avea o companie aviatică. Nici acest argument nu a ajutat deloc Tarom să revină pe profit. De altfel, singurele constante ale ultimilor 17 ani au fost pierderile anuale și creșterea nivelului datoriilor.

Acum, ministrul Grindeanu vorbește din nou despre o reorganizare economică (nu știm ce ar putea însemna acest proces) și despre o posibilă privatizare. Este greu de spus ce s-ar putea vinde din actualul Tarom, plin de datorii și fără profit, dar dacă se va ajunge la un interes real din partea unor investitori străini, cel mai probabil ar fi ca Tarom să fie cedat contra sumei de un euro și cu asumarea achitării datoriilor.

Probabil că Tarom mai contează astăzi doar pe piața internă. Numărul de avioane și numărul de rute pe care le are pe piețele externe sunt insignifiante în raport de companiile aeriene internaționale. Așadar, Tarom joacă de ani de zile într-un film „horror” din punct de vedere economic. Se pare că în aceste zile se pregătește un nou episod.