La ce se așteaptă România de la noile reguli fiscale care se vor aplica din anul 2025

Regulile fiscale ale Uniunii Europene se schimbă. Devin mai riguroase. România nu este obișnuită, din păcate, cu prea multă rigurozitate bugetară.

Săptămâna aceasta, Pactul de Stabilitate și Creștere a fost reformat prin aprobarea unor modificări în Parlamentul European. Mai rămâne doar ca noua versiune a pactului să fie validată și de către Consiliul Uniunii Europene și noile prevederi vor începe să fie aplicate de anul viitor.

Mai întâi puțină istorie. Pactul de Stabilitate și Creștere a fost adoptat în anul 1997 de statele care peste doi ani formau zona euro. Obiectivul principal al pactului era să impună statelor membre bugete echilibrate sau excedentare.

De fapt, Germania a insistat pentru semnarea pactului, pentru că s-a temut ca politicile bugetare prea relaxate ale unor state membre să nu deterioreze echilibrul economic al zonei euro. În linii generale, Pactul de Stabilitate și Creștere prelua două criterii importante ale Tratatului de la Maastricht (cel care a fost semnat în anul 1997 de către 12 state fondatoare ale Uniunii Europene). A fost vorba despre menținerea deficitului bugetar sub 3% din PIB și plafonarea datoriei publice la pragul de 60% din PIB.

Începând cu anul 2005, prevederile pactului s-au modificat, în sensul că statul care intră în recesiune va ieși pentru o perioadă de sub prevederile tratatului. La fel, statul afectat de scădere economică va avea o perioadă mai lungă de timp pentru a se întoarce la un deficit de 3% din PIB.

Pactul de Stabilitate și Creștere prevede sancțiuni pentru statele care depășesc pragurile impuse, respectiv un depozit financiar în valoare de 0,2% din PIB, o amendă de până la 0,5% din PIB și suspendarea alocării fondurilor europene.

În realitate, sancțiunile nu au fost aplicate pentru a nu complica și mai mult situația statelor aflate în procedura de deficit excesiv. De exemplu, au scăpat de sancțiuni Italia care, anul trecut, a avut cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, România care nu respectă programul pe care și l-a asumat pentru ieșirea din procedura de deficit excesiv sau Franța care are o datorie ce depășește 100% din PIB și care a stat timp de nouă ani, între 2009 și 2018, sub procedura de deficit excesiv.

Care este noua versiune a Pactului de Stabilitate și Creștere? Noul pact pleacă de la ideea că statele aflate în dificultate trebuie să revină în zona de echilibru, dar să poată realiza și investițiile necesare, în special în tranziția ecologică și digitală.

Concret, statele membre vor trebui să prezinte un plan pe patru ani care să asigure sustenabilitatea datoriei publice și să își reducă deficitul sub 3% din PIB. Eforturile statelor membre pentru reforme și investiții vor fi premiate prin faptul că perioada de ajustare bugetară se prelungește la șapte ani, de le cei patru. Probabil că din acest motiv ministrul finanțelor Marcel Boloș vorbește deja despre cei șapte ani în care România poate reveni la un deficit de 3% din PIB.

Un aspect important pentru România este că reformele statului se vor judeca în funcție de cheltuielile bugetare, un indicator considerat mai relevant decât deficitele. Este o prevedere care nu va avantaja România obișnuită să se bazeze pe creșterea economică și, în felul acesta, pe fluctuațiile deficitului bugetar în raport de PIB.

Germania a obținut și o serie de prevederi care înseamnă mai multă rigoare bugetară. Astfel, statele aflate sub procedura de deficit excesiv, precum România, sunt obligate să reducă deficitul bugetar, în fiecare an, cu cel puțin 0,5% din PIB. În plus, datoria publică trebuie și ea să scadă cu cel puțin 1% din PIB pe an, timp de patru sau șapte ani, dacă nivelul datoriei este mai mare de 90% din PIB. Iar pentru statele care au o datorie publică mai mare de 60% din PIB se va aplica regula reducerii deficitului structural la 1,5%, în loc de 3% din PIB.

Noul pact conține și o însăprire a amenzilor, în sensul că penalitățile cresc la 0,05% din PIB și se plătesc o dată la șase luni până când statul respectiv pune în aplicare măsuri eficiente pentru reducerea deficitului și a datoriei. În concluzie, noile prevederi, fără a fi dure, aduc mai multă rigoare bugetară. O rigoare cu care România nu este obișnuită.