Alegerile din Croația, urmărite cu atenție de europeni – și iată de ce

Astăzi au loc alegeri parlamentare în Croația - o țară care a aderat recent la Spațiul Schengen și a adoptat moneda euro. Cu o populație de sub patru milioane și o economie de mai puțin de 0,5% din PIB-ul total al UE, Croația nu pare a avea o greutate europeană prea mare. Totuși, votul va fi urmărit cu atenție în întreaga Uniune Europeană, deoarece ar putea afecta echilibrul în Consiliul European și politica externă a Uniunii.

În primul rând, președintele Milanović, susținut de Partidul Social-Democrat, nu-și ascunde populismul. El se pronunță critic față de susținerea Ucrainei și critică sancțiunile împotriva Rusiei. El însuși a programat alegerile parlamentare, în mod cu totul neobișnuit, pentru miercuri, 17 aprilie, și a declarat imediat ziua sărbătoare legală pentru ca toți cetățenii croați să poată vota.

Cu toate acestea, după cum aflăm dintr-o analiză a Fundației germane Friedrich Neumann, un număr semnificativ de croați se află în Bosnia și Herțegovina și, în mod tradițional, tind să fie aproape de Uniunea Democrată Croată (HDZ), formațiunea conservatoare a premierului Andrej Plenković. Fără a beneficia de o zi liberă, acestor croați le va fi mai greu să voteze.

Mai mult, imediat după ce a stabilit data alegerilor în mijlocul săptămânii, președintele Milanović a încălcat neutralitatea stabilită de Constituție și a apărut la o conferință de presă a social-democraților. El și-a anunțat propria candidatură pentru postul de prim-ministru.

Acest lucru a transformat imediat alegerile parlamentare într-o scenă în confruntare directă între doi politicieni la putere, președintele Zoran Milanović și prim-ministrul în exercițiu Andrej Plenković.

Problema este că nici măcar experții în drept, nu pot spune sigur dacă Constituția permite acest lucru, câtă vreme șeful statului numește noul prim-ministru desemnat după scrutin.

Aceasta înseamnă că, dacă va ieși învingător, Milanović fie își va da singur mandatul, ceea ce este imposibil din punct de vedere legal, fie va demisiona din funcția de președinte, va convoca alegeri prezidențiale și va lăsa înlocuitorul său – președintele Parlamentului – să numească noul premier.

”Corupție endemică”

Curtea Constituțională a țării a hotărât că nu poate candida în campanie decât dacă demisionează mai întâi. Totuși, el a continuat, făcând campanie în primul rând pentru a denunța ceea ce el numește corupția endemică a partidului aflat la guvernare.

Altfel, după cum amintește Euractiv, președintele Milanović are deja reputația unui generator de probleme: în calitate de prim-ministru, a refuzat să extrădeze doi foști ofițeri ai serviciilor secrete iugoslave pentru a fi judecați în Germania în 2013. El și-a atras furia Angelei Merkel, care apoi a boicotat ceremonia de aderare a Croației la UE, din același an.

Un deceniu mai târziu, în calitate de președinte, a amenințat că va bloca aderarea Finlandei și a Suediei la NATO (deși nu a făcut nimic în acest sens) și a blocat planurile de antrena soldați ucraineni.

De asemenea, el a criticat sancțiunile UE împotriva Rusiei.

Ca președinte, Milanović, are totuși puteri limitate. Dar dacă va deveni prim-ministru, Croația ar avea un lider asemănător cu Viktor Orbán din Ungaria sau Robert Fico din Slovacia.

De cealaltă parte, premierul Plenković, fost diplomat și europarlamentar, cu două mandate guvernamentale la activ, se poate lăuda cu aderarea țării la zona euro și Schengen în 2023.

Dar partidul său este afectat de o sumedenie de scandaluri de corupție.

Deși costul vieții a crescut, șomajul se menține scăzut, în jur de 5,5%, iar turismul, principalul generator de valută, continuă să crească.

Sondajele prevăd că HDZ va rămâne cel mai puternic partid, dar nu va putea guverna singur și va trebui să-și caute parteneri, iar ecuația guvernării rămâne sub semnul întrebării.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România