O eroare de legislație care impozitează suplimentar firmele de transport sau retail ca pe cele de petrol și gaze

Reforma fiscală de anul trecut riscă să taxeze companii din domenii precum transport, agricol sau retail ca pe firmele de petrol și gaze. O eroare legislativă, intenționată sau nu, oferă posibilitatea fiscului să califice vânzările ocazionale de carburanți ca pe un comerț care trebuie impozitat cu sume foarte mari.

Una din ciudățeniile așa-numitului pachet fiscal a ieșit în aceste zile la iveală. Cauza respectivă a fost descrisă de Gabriel Biriș, avocat specializat în fiscalitate. Despre ce este vorba? Anul trecut, prin lege, companiilor din sectorul de petrol și gaze li s-a impus plata unui impozit suplimentar, așa-numit impozit specific pe cifra de afaceri, de 0,5% din venituri. Acest nou impozit dorea să echilibreze, prin plata suplimentară către stat, veniturile suplimentare obținute de companiile din sectorul energetic din cauza creșterii tarifelor.

Lăsând la o parte rațiunile pentru care s-a introdus impozitul suplimentar pentru companiile energetice să ne concentrăm pe efectele din economia reală ale acestei prevederi legale, descrise de Gabriel Biriș. Astfel, legea a fost completată cu un fel de norme de aplicare adoptate printr-un ordin al ministrului finanțelor.

Conform ordinului, companiile care plătesc impozitul suplimentar sunt cele care desfășoară activități principale și secundare în sectoarele de petrol și gaze. Aici apare problema și anume în includerea pe lista de plată a firmelor care au ca activități secundare de exemplu comerțul cu amănuntul al carburanților. Par niște amănunte legale, dar nu este așa. Efectele în economie sunt, în același timp, surprinzătoare și dezastruoase pentru unele companii.

În practică, apar situații care țin de domeniul incredibilului. Sunt mai multe domenii în care companiile au ca activitate secundară comercializarea de carburanți.

Avocatul Gabriel Biriș dă câteva exemple: toate marile companii de transport au propriile stații de alimentare pe care le folosesc camioanele din flota firmei, dar care ar putea fi utilizate, în mod ocazional, și de către terți. Dacă se întâmplă acest lucru firma de transport va trebui să plătească impozitul suplimentar de 0,5% din cifra de afaceri, vânzarea carburantului putând fi calificată de fisc drept activitate secundară.

La fel, marile firme din sectorul agricol au stații de motorină care dacă vând din când în când către alți clienți se vor putea transforma din companii agricole în firme de petrol și eventual gaze.

În fine, marile companii din sectorul de retail au centre logistice pe unde trec zilnic foarte multe camioane. Unele autovehicule ale firmelor de transport pot să alimenteze de la stațiile de carburanți din centrele logistice. În felul acesta, se poate ajunge ca marile rețele comerciale să devină și mari companii de petrol și gaze, este adevărat cu activitate secundară în acest domeniu.

Legislația actuală oferă fiscului toate argumentele pentru a le cere marilor companii de retail să plătească impozitul suplimentar de 0,5% din cifra de afaceri. Evident, pentru bugetul de stat ar fi o „mană cerească”, pentru că ar aduce mulți bani de la marile rețele comerciale. Dar, pentru companii și pentru principiile economiei de piață o astfel de abordare ar fi un dezastru. Nu doar pentru firmele respective, ci și pentru imaginea României în ochii investitorilor străini și români.

Ministerul Finanțelor a creat această situație prin modul în care a făcut legislația. Adică, activitățile secundare de comercializare a carburanților, oricât de mică ar fi ponderea acestora în cifra de afaceri a firmei, pot să provoace obligații de plată imense pentru respectiva companie.

Este greu de spus dacă prevederile legale au fost adoptate cu rea-credință sau din necunoaștere. Nu știm dacă a fost o capcană care să aducă mai mulți bani la buget sau doar o eroare venită din dorința de a nu lăsa portițe de scăpare pentru companiile din domeniile de petrol și gaze. Ceea ce știm este că Ministerul Finanțelor ar trebui să schimbe legislația, pentru că, totuși, firmele de retail, de transport sau din agricultură nu extrag țiței sau gaze și nici nu se ocupă cu vânzarea pe scară largă a acestor produse.